Despre consecinţele negative ale depozitării necontrolate a deşeurilor, modalitaţile de îmbunătăţire a tendindelor sau necesitatea abordării unui consum responsabil se vorbeşte de ani de zile. S-au scris legi, s-au propus proiecte inovatoare, s-au organizat conferinţe mondiale, s-au realizat filme şi s-a trecut la acţiune…

Faţă de alte state ale lumii, România a început destul de tîrziu să ia în serios această problemă cu care se confruntă întreaga planetă, însa e bine ca s-a început. Tot mai multe ONG-uri se implică în a rezolva sau cel putin în a ameliora această situaţie. Se propun  proiecte la nivel naţional, se implică tot mai multe instituţii de stat sau private, se duc campanii bine puse la punct, nu numai pentru a aduce în atenţia românilor acestă problematică, dar şi pentru a  produce o schimbare  reală.

Dacă pînă acum ceva timp, românii puteau să se scuze spunînd “n-am ştiut“, “n-am auzit“, de data aceasta cel puţin de un lucru nu ne mai putem  plînge: lipsa informaţiei. O găsim peste tot! e suficient un click  pe un astfel de subiect şi dăm peste informaţii la tot pasul. Orice întrebare care poate ne-a încoltit cîndva în minte, orice afirmaţie de genul “dacă aş şti cum, m-aş implica, aş face, aş încerca atît cît potîşi gaseste cel puţin un răspuns pertinent. Nici de cărţi în domeniu nu ducem lipsă. De la cele de specialitate, pe probleme de ecologie, legislaţii, etc., pînă la cărţi despre “sufletul planetei”, relaţia armonioasa om – pămînt, rolul apei, universul văzut ca fiinţă vie, etc., stăm din ce în ce mai bine. Le găsim peste tot: în librării, anticare sau on-line. Nici  capitolul filme, filme documentare sau de scurt metraj, diverse articole on-line despre mediu, planetă, consecinţe, nu este de neglijat.

Toate aceste informaţii venite din toate colţurile lumii au un  mesaj clar,  ce se cere trecut, înainte de toate, prin suflet pentru ca apoi să ajungă în minte unde să fie  digerat  dînd  naştere astfel la  manifestare.Putem vorbi  deja despre o  trezire  a conştiinţei umane, o conştientizare menită să atingă acel ceva din sufletul fiecăruia dintre noi pentru a ne schimba modul în care ne raportăm la întreg universul şi a face cu adevarat ceva în sensul acesta. E suficient să existe interes, sau măcar un strop de curiozitate pentru început, nu-i mult şi nici greu. Trebuie doar sa vrei! Vei găsi răspunsuri, vei găsi idei şi propuneri, vei găsi susţinere. Şi totuşi, nu este suficient să citim, să ne informăm, să participăm la conferinţe. Trebuie să devenim şi activi. Toate astea  cer implicare, şi nu doar pentru o zi, sau pentru cît ne-a rămas în minte un film, o carte, o discuţie, ci zi de zi. O dată ce ne-am informat, devenim părtaşi. Iată am spus-o! Da, devenim părtaşi, răspunzători de ceea ce vom face de acum înainte. De ce? Pentru că doar noi deţinem puterea de a  face ceva , de a schimba, îndrepta, ameliora.

Nu vom înţelege niciodată de ce preferăm să uităm toate astea, depozitîndu-le undeva în adîncul nostru, crezînd că astfel vor dispărea  de la sine şi nici de ce continuăm să credem că  alţii sunt mai în măsură decît noi să facă ceva. Deloc adevărat! Fiecare dintre noi poate face ceva, căci din lucruri mici se pot face lucruri cu adevărat  măreţe. Nu negăm însa că este o responsabilitate, una pe care trebuie să ne-o asumăm, dar nu negăm nici faptul că noi am condus planeta către  ceea ce a ajuns azi.

Oamenii trebuie să devină  conştienţi de puterea pe care o au.

Nu mai are sens să ne plîngem şi nici nu este timp, nu mai are sens să încercăm să găsim vinovaţi mai  mari  decît noi. Toţi am avut şi avem partea noastră de vină. A venit vremea să devenim responsabili şi conştienţi de ceea ce facem în fiecare zi. A venit vremea să “îndreptam”. Şi, cum orice lucru are doua feţe, trebuie să stim că dacă ne-am îndreptat cu paşi repezi către dizarmonie, avem aceeaşi  putere de a îndrepta situaţia creată. Iată, acesta este adevărul în care credem. Citiţi deci, informaţi-vă şi găsiţi calea ce se potriveşte sufletului vostru  pentru a începe să ”îndreptaţi”. Aplicaţi apoi zi de zi şi veţi vedea că nimic nu ramîne în zadar.

 

Leave a Reply